Diferența dintre un startup și o firmă nouă

Andrei Postolache

Merită clarificată diferența dintre o firmă nouă și un startup, așa cum îl înțelegem noi în mod “tradițional” în lumea IT, cu atât mai mult cu cât cuvântul startup este folosit recent în tot felul de programe, guvernamentale sau private, cu un sens care nu e același cu cel pe care-l înțelegem noi și care nu reprezintă ceea ce căutăm noi.

În cartea sa The Lean Startup, Eric Ries definește un startup ca fiind “a human institution designed to create new products and services under conditions of extreme uncertainty“. Discutăm pe rând componentele acestei definiții.

New product and services descrie nevoia de noutate și inovație. Asta nu înseamnă că acest produs sau serviciu este nou în toată lumea și sub toate aspectele sale, dimpotrivă, puține idei sunt complet noi și succesul unui startup stă la fel de mult în echipă și execuție cât în idee, dar ceva trebuie să fie nou și diferit față de ceea ce există deja. Poate e un produs nou pentru piața din România/Țara X, sau poate e un produs similar cu un produs existent dar implementat cu o nouă tehnologie mai bună sau mai ieftină, sau poate e ceva ce până acum se vindea unei anume categorii de clienți și, datorită unei inovații, acum poate fi creată o variantă care să devină atractivă și pentru o nouă categorie de clienți. La vremea lui, Emag nu a fost o inovație la nivel mondial, nu au inventat comerțul electronic, au copiat rețete existente și dovedite în alte piețe, dar era ceva nou în România. Apple nu a inventat muzica digitală cu iPod-ul, dar a creat un device și un pachet complet și ușor de folosit și în acest fel ascultarea și cumpărarea de muzica digitală a devenit un fenomen mainstream, atractiv pentru noi categorii de clienți. Chiar și o clonă a unui produs de succes care se vinde cu 300$ în piețele din vest dar clona poate fi vândută cu 50$ în piețele mai sărace este inovație de producție și execuție, care deschide noi piețe care până acum nu-și permiteau acea categorie de produs/serviciu.

Conditions of extreme uncertainty se referă și la dificultățile și probleme tehnice, dar cu atât mai mult la faptul că startup-ul nu vine doar cu un produs nou, ci și are de găsit un client nou, să-și găsească clientul adică, și de aici vine incertitudinea: cine este oare cel care-mi va cumpăra produsul, și oare ce produs dorește el să cumpere? Sigur că tu ai o idee, nu pornești de la nimic, dar, spre deosebire de o covrigărie de exemplu, unde știi exact care-s parametrii business-ului și problema devine una de bani și de execuție, atunci când vii cu ceva nou, într-o piață nouă, nu numai că ai probleme de execuție, dar ai și incertitudinea faptului că ești primul care încearcă acel ceva și nu știi exact care-i piața. Este foarte posibil, și se întâmplă, ca un startup să primească investiție cu care să construiască competent și la un nivel ridicat de calitate ceva de care nimeni nu are nevoie. Când a pornit Emag, problema lor principală nu era să construiască un site funcțional și să-și oragnizeze un depozit cu logistica necesară, deși erau și acestea, mai ales partea logistică și lanțul de furnizori, problema fundamentală însă era “sunt oare românii pregătiți să cumpere online? au încredere, le va face plăcere experiența, vor face plăți cu cardul pe site?”. Mergând mai departe pe acest exemplu, Emag a trebui să afle care români anume cumpără online, ce doresc să cumpere ei online, și să-și construiască un produs și un serviciu pentru ei. Dacă eu mâine vreau să fac un site unde oamenii pot găsi și contracta meșteri pentru nevoile lor de prin casă (o idee pe care o aud des pe la evenimente de antreprenoriat), problema mea nu e să fac un site frumos și funcționalitățile necesare, asta e banal, sunt zeci de mii de oameni în România care pot construi un așa site, ci să aflu ce meșteri ar vrea să fie pe acest site, în ce condiții, cum i-aș convinge, și ce oameni l-ar folosi și cine ar plăti pentru ce, și apoi să-i adun cumva la un loc pe site-ul meu și să le ofer ceva de valoare.

Pe lângă definiția generală a lui Eric, noi la TBNR ne-am nișat pe tech/IT, și pe potențial de creștere exponențial. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, dacă echipa își face treaba bine și au și un strop de noroc, afacerea lor poate crește de 10 ori sau mai mult într-un interval relativ rapid, fără ca să fie nevoie de creștere similară a costurilor sau necesităților logistice din spate. O covrigărie, chiar dacă ajunge să împânzească toată țara, la fiecare chioșc nou are nevoie de spațiu, echipamente, angajați, avize, adică o creștere de 10 ori a business-ului vine cu o creștere de 10 ori (hai 9, poate 8, că apar economies of scale) a efortului și cheltuielilor, iară marja de profit rămâne, procentual vorbind, tot pe acolo.

Din acest motiv, tehnici clasice de management și organizare și tehnici clasice de finanțare (europene sau guvernamentale) nu funcționează la startupuri așa cum le înțelegem noi la TBNR, pentru că acele tehnici cer predictibilitate, certitudine, recuperarea rapidă a investițiilor, descurajează riscul și inovația. Startupurile în sensul real al cuvântului lucrează într-o zonă unde lucrurile se pot schimba oricând, unde se poate investi timp și efort într-o încercare doar pentru a afla că nu e cea bună și trebuie făcut ceva complet diferit, și asta e ok și normal. Nu e ca și cum “încercările” astea se fac haotic, ele au totuși logica și metodologia lor, care este însă diferită de managementul tradițional.

Și logica finanțării este foarte diferită, pentru că spre deosebire de o finațare clasică, de la un fond european de exemplu, care cere un plan de business “cuminte”, care să producă un venit constant, cât mai sigur, este foarte posibil ca un startup să nu facă venit deloc în primul an și profit deloc în primi 3-4 ani. Facebook a fost prima dată profitabil în 2009, la 5 ani de la înființare, însă până atunci primise investiții în valoare de sute de milioane și era deja evaluată la o valoare de piață de 15 miliarde, fără un dolar profit, doar pe baza creșterii și a potențialul. Este clar că logica de investiție într-un startup diferă de logica clasică de investiție într-o firmă tradițioală.

Din acest punct de vedere, 99.x% dintre SRL-urile noi înființa în România nu sunt startup-uri. Asta nu înseamnă că ele nu au valoare, dimpotrivă, dar din punct de a vedere al clarificării sensului și a definirii limpezi a ce facem noi, e important de menționat ce înseamnă un startup pentru noi.

Vezi aici mai multe depre ce fel de idei și echipe căutăm noi.

Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Not readable? Change text. captcha txt